vineri, 27 aprilie 2012

Bunica

Sunt enorm de multe amintiri adunate in toti acesti ani in care mi-a fost alaturi. Dar parca toate momentele se suprapun intr-un amalgam ciudat, din care iese la suprafata doar iubirea. Asta a insemnat pentru mine, o sursa de iubire statornica, neconditionata, o sursa de incredere si de liniste. Nu o idealizez. Stiu ca a avut multe defecte si ca a facut multe greseli. Dar cand ma gandesc la ea, la toate cate au fost intre noi, asta imi amintesc in primul rand.
A fost mama mamei mele, o femeie simpla, cu acel bun simt al omului de la tara pentru care viata e un drum anevoios dar drept. Nu avea nelinisti existentiale care sa o faca sa sovaie sau sa se indoiasca, avea in schimb o extraordinara forta interioara si o mare dragoste de viata. Ideile ei despre lume si viata erau simpliste si adesea egoiste. Cu toate astea era inteleapta. Si cunostea randuiala fireasca a lucrurilor, de care noi - eu si mama - ne-am rupt cumva.
Era o femeie puternica si hotarata. Pentru mama mea (cea vesnic sovaielnica si fragila) asta a fost prea mult: a strivit-o cu personalitatea ei.
Pentru mine insa a fost un model, mi-a dat din puterea ei, din echilibrul ei interior, m-a invatat sa ma ridic chiar si atunci cand ma simteam strivita. Dar poate lucrul cel mai important pe care l-am invatat de la ea a fost sa am o atitudine echilibrata fata de moarte. Moartea e o intamplare fireasca a vietii, cu nimic diferita de celelalte intamplari.
Cand eram copil, in noptile cu furtuni si fulgere, ma ghemuiam la pieptul ei si ma simteam in siguranta. Cand ma imbolnaveam mama o chema la noi si era suficient sa apara ca sa imi fie mai bine. Cand era batrana si bolnava am dormit cu ea in patul de spital si am inversat rolurile: am fost eu cea care oferea ceva, dar chiar si atunci am simtit ca primesc mai mult decat dau.
Mi-as dori sa-i pot da copilului meu macar pe jumatate dragostea si increderea pe care le-am primit de la ea.
Ultimii ani au fost chinuitori pentru ea, cu multe boli si suferinta fizica.

Nu pot sa o jelesc, pentru mine e vie, prezenta, inca o astept sa se intoarca acasa.