joi, 29 aprilie 2010

Combatem abandonul scolar, incurajam abandonul familial (partea II)

Ce este scoala in contextul social actual?

Parinti ocupati si obositi. Copii nervosi si dificil de educat. Profesori frustrati si dezinteresati. Scoli cu dotari necorespunzatoare.
Par sa fie problemele omniprezente cu care se confrunta educatia in prezent. Ne plangem mereu ca "nivelul" invatamantului romanesc a scazut, ca nu mai exista performanta scolara, ca elevii sunt obraznici si agresivi cu profesorii, ca profesorii nu isi fac meseria cum trebuie... Aparent paradoxal, aceste probleme s-au agravat in anii care au urmat Revolutiei, desi ne-am fi asteptat ca o societate libera sa ofere o alternativa educationala decenta scolilor comuniste.
Oare parintii epocii de Aur, fortati sa-si lase copiii la cresa de la 3 luni daca nu aveau o bunica de rezerva, lucrand 6 zile pe saptamana, reuseau sa se descurce mai bine? Oare profesorii aveau salarii mai mari sau scolile erau mai bine intretinute? Oare copiii generatiei "cu cheia de gat" erau mai cuminti/destepti/performanti decat copiii din prezent?
Nu, cel mai probabil. Si totusi scoala pare sa se descurce mai prost acum decat in trecut. De ce?

Raspunsul la intrebare e complex si nu o sa incerc sa ating aici decat ideile esentiale.
1. Parintii aveau mult mai putin timp liber. Dar si mult mai putine oportunitati de a isi neglija copiii. Programul TV era de doar 2 ore/zi, nu exista internet sau ziarul "Can-can"... Parintii erau mai responsabilizati si mai implicati in ceea ce priveste viata si activitatile progeniturilor (desi nu neaparat in sensul bun al cuvantului).  
2. Scoala, invatatura, reprezentau principala cale de a trai o viata decenta. Intelectualii erau o clasa sociala in sine, de aici o presiune sociala imensa asupra copiilor - care invatau de mici ca nu au decat doua alternative: la carte sau la coada vacii!
3. Copiii nu aveau un termen de comparatie pozitiv. Activitatile de la scoala erau mai mult decat ce puteau spera, totusi, acasa. Nu aveau camere intregi pline cu jucarii, nu aveau acces la tot felul de surse de informare si educatie. Scoala, buna - rea, era mai buna decat nimic.
4. Profesorii erau tot prost platiti si tratati. Dar pentru ca nu sperau la ceva mai bun isi faceau meseria cat puteau de bine si incercau sa aiba macar satisfactia profesionala.
5.Cuvintele cheie, totusi, raman "societate libera". Societatea romaneasca prezenta e departe de a fi libera. E o societate de consum, cu o dinamica dictata de reguli economice. Rostul ei e sa aiba producatori eficienti care sa petreaca mai multe ore la locul de munca pentru a castiga mai multi bani... Acei bani sunt apoi cheltuiti in ipostaza de consumatori de obiecte, de programe TV, de idei primite de-a gata...


Societate si familie - nimic nu se pierde, nimic nu se castiga: totul se consuma!

Nu trebuie sa ne amagim. Transformarea individului in consumator nu e decat una dintre numeroasele variante de a conduce o societate. O varianta "soft", ai zice, daca o compari cu nazismul, comunismul sau chiar cu  feudalismul.
Avem privilegiul de a ne pierde noaptea in fata calculatorului, scriind intr-un blog obscur niste idei care poate nu intereseaza pe nimeni. Nu facem inchisoare pentru acele idei (cel putin nu atata vreme cat ele nu devin cu adevarat interesante pentru un numar mare de oameni). Putem sa comunicam cu persoane din celalalt capat al planetei. Si totusi... Ceva nu suna bine.
Stam prea multe ore la serviciu, nu castigam - ni se pare noua - pe masura activitatii prestate (desi, la drept vorbind, banii ne ajung sa traim decent si sa cumparam un maldar de mici gadgeturi utile dar nu neaparat necesare). Petrecem prea putin timp cu copiii nostri si de multe ori suntem prea obositi ca sa fim in stare sa ne jucam cu ei. Ne place munca noastra (eventual), dar daca am face acelasi lucru mult mai putine ore pe saptamana ne-ar placea si mai tare. Avem  in casa prea multe jucarii nefolosite, prea multe haine pe care le purtam rar sau deloc, prea multe lucruri inutile. Si cumparam in continuare.
In dorinta de a le oferi copiilor "tot ce e mai bun" plecam sa lucram in straintatate, privand acei copii de singurul lucru cu adevarat important pentru dezvoltarea lor: prezenta - fizica si afectiva - a unor parinti iubitori.

Unde intra scoala in ecuatie?


Scoala e colacul de salvare, e veriga lipsa intre copilarie si viata adulta. Il blamam vehement pe tatal care-si ia fiul cu el la camp privandu-l de beneficiile educatiei scolare. E un abuz sa educi un copil care nu are nici o treaba cu scoala si caruia nu-i place invatatura si sa-l pregatesti pentru ceea ce va face efectiv in viata adulta. Daca acelasi tata ar pleca la munca in Spania si copilul ar merge la scoala am rasufla cu totii usurati: inca un suflet salvat pe altarul gramaticii!

Evident, exagerez. Sunt multi parinti abuzivi care ne le permit copiilor lor sa invete. Sunt insa si multi parinti abuzivi care isi obliga (cu inima impacata) copiii sa mearga la scoala desi e clar ca acei copii nu au ce cauta acolo.

Scoala pregateste elevii pentru viata adulta, ni se spune. In acest caz, scoala romaneasca nu e nu esec ci e un mare succes: reuseste sa livreze genii pentru export si minti obediente pentru uz intern. Ce ne putem dori mai mult?

marți, 20 aprilie 2010

Combatem abandonul scolar, incurajam abandonul familial (partea I)

De ce e necesara o reforma in invatamant?

Constatam in fiecare zi ca performatele scolare au scazut, ca elevii abandoneaza scoala, ca a crescut violenta in scolile romanesti iar nivelul educational a scazut. Pornind de la aceste fapte statul roman, in grija sa pentru cetatean, a decis ca invatamantul necesita o reforma radicala. Pentru a salva de la falimentul total sistemul educational a fost alcatuit un Pact National Pentru Educatie si si o strategie de urmat, rezultatul final concretizandu-se sub forma Legii Educatiei Nationale!

Care sunt consecintele acestei legi pentru elevi?

Mi-am permis sa extrag cateva idei referitoare la aceasta lege de pe site-ul http://www.unpasinainte.edu.ro/. Linkurile va duc direct la "articolasele" respective.

."Această lege nu poartă semnătura unui singur om. Această lege se bazează pe date statistice, rapoarte privind funcţionarea sistemului de învăţământ şi cercetare din România; rapoarte privind tendinţele internaţioanale în domeniile educaţiei şi cercetării precum şi date ale Comisiei Europene, Băncii Mondiale, OECD, Fundaţiei Naţionale de Ştiinţe şi Departamentului de Educaţie din Statele Unite."
"Introducem învătământul preşcolar obligatoriu cu durata de 1 an de zile. Este vorba despre clasa pregătitoare pe care orice preşcolar o va parcurge înainte de a intra în clasa I. Raţiunea acestei măsuri e simplă: socializarea mai timpurie într-un mediu organizat este benefică pentru dezvoltarea personalităţii copilului."
"Trecerea clasei a IX-a la gimnaziu are multiple avantaje, atât pentru copii, cât şi pentru părinţi. Copiii vor putea rămâne acasă, în mediul lor familial, până la finalul învăţământului obligatoriu, iar părinţii vor avea mai puţine emoţii pentru copilul plecat de acasă; în felul acesta, schimbarea va avea mai puţine efecte negative la un copil cu personalitatea deja formată."
"Introducem prin urmare programul Şcoală după Şcoală, prin care copiii vor rămâne în mediul şcolar şi după terminarea orelor. Copilul îşi consolidează cunoştinţele dobândite la clasă şi meditaţiile sunt transferate în şcoală. La acestea se adaugă practicarea activităţilor recreativ-educative sub supravegherea unui adult."


Suna promitator? Dar ce inseamna aceasta reforma in realitate?

Incercand sa inteleg, am extras din text ideile care mi s-au parut importante:

1. Această lege se bazează pe date statistice, rapoarte privind funcţionarea sistemului de învăţământ şi cercetare din România. [...] 
2. Socializarea mai timpurie într-un mediu organizat este benefică pentru dezvoltarea personalităţii copilului. [...]
3. Copiii vor putea rămâne acasă, în mediul lor familial; [...]
4. Copiii vor rămâne în mediul şcolar şi după terminarea orelor."

1.  La primul punct am avut unele dificultati atunci cand am incercat sa aflu despre ce date statistice este vorba. Nu am vazut  vreun studiu despre aplicabilitatea modelelor internationale la conditiile practice din Romania, nici vreo estimare a bugetului necesar pentru implementarea acestor masuri sau a impactului social asupra educatorilor/invatatorilor/profesorilor. Nu spune nimeni cum vor fi create sali noi de clasa in scoli, nici un spatiu adecvat pentru after school. Probabil ca statisticile la care se refera textul respectiv sunt statisticile care arata ca lucrurile merg prost. Dar pentru a vedea asta nu sunt necesare studii si statistici.

2. "Socializarea mai timpurie într-un mediu organizat este benefică pentru dezvoltarea personalităţii copilului."

Chiar ar fi interesant sa vedem pe ce studiu socio-psihologic se bazeaza astfel de afirmatii. Probabil pe vreun studiu din Epoca de Aur, cand copilul fie mergea la cresa fie era lasat singur in casa inca de la varsta prescolara (au existat destule cazuri!). Evident, socializarea la gradinita/scoala este benefica pentru orice copil care nu are alte mijloace de socializare. Dar pentru un copil cu o viata sociala activa in familie nu e obligatoriu sa fie asa. Sa vedem... Cum va socializa copilul de din grupa pregatitoare, sau din clasa I? In timpul orelor de curs? NUUU, pentru ca in acel interval trebuie sa-l educam in spiritul scolar - adica sa stea cuminte in banca, sa nu vorbeasca in timpul orei, sa buchiseasca ceva acolo, in carte sau caiet. Deci concluzionez ca socializeaza in timpul recreatiilor. Cat dureaza recreatiile? Circa 30 de minute impartite in "felii" de cate 10 minute. Cat e de organizat cadrul in care socializeaza ei in recreatii? Cred ca ne amintim cu totii de pe vremea scolii. Si daca asa stau lucrurile despre ce socializare mai vorbim?
Unde ar fi atunci beneficiul schimbarii unui sistem (care are destule probleme si asa) cu un altul cu probleme si mai mari, care mai costa si o gramada de bani din buzunarul nostru?

3 - 4. "Copiii vor putea rămâne acasă, în mediul lor familial; [...]copiii vor rămâne în mediul şcolar şi după terminarea orelor".


Aici deja sunt doua afirmatii care se bat cap in cap. Statul, preocupat de neadaptarea prescolarilor la conditiile din scoala, vrea sa ii ajute "inrolandu-i" mai repede. Nu ar fi mai logic sa transforme scoala intr-un loc mai "prietenos" pentru copii? In fine, acelasi Stat binevoitor are o preocupare similara dar de sens contrar pentru elevii de liceu. Bietii tineri de 15 ani nu se pot adapta la liceu pentru ca sunt departe de casa (spre deosebire de prescolari, care se adapteaza de timpuriu la schimbarea mediului familial cu cel scolar). Pentru elevii clasei a IX-a liceul nu este benefic, socializarea de acolo nu e suficient de organizata, probail, "micutii" de ei simt lipsa familiei, ceea ce conduce la abandon scolar. Asa ca ii lasam la gimnaziu, aproape de familie, dar aplicam si programul "scoala dupa scoala" ca sa ne asiguram ca elevul nu are de fapt nici un contact real si consistent cu familia.


Oare am inteles corect?

Concluziile pe care le-am tras din aceste texte s-ar rezuma astfel.
- invatamantul "obligatoriu" de 10 clase are de fapt 9 clase plus clasa pregatitoare
- clasa a IX a va avea inevitabil un standard mai scazut
- parintii care nu au timp de copii vor putea sa ii neglijeze cu constiinta linistita (ca doar la scoala sunt bine educati, ce mai conteaza lipsa libertatii, a intimitatii, a dragostei parentale, sau, macar, a confortului fizic de a te afla acasa).

Mama si tatal vor fi scutiti prin lege de efortul de a-si educa progeniturile facand lectiile impreuna. In general parintii vor fi scutiti de grija copiilor lor, ramanandu-le doar timp cat sa se "bucure" de rezultatele scolare deosebite ale micilor genii, seara, in timpul telenovelei preferate.  

Copiii vor fi practic institutionalizati, vor "socializa organizat" multe ore pe zi in sali de clasa insalubre, vor manca la cantina scolii, vor primi "intelepciunea" de la dascali nemultumiti si suprasolicitati.

O reforma binevanita, cu siguranta, care va preveni (oare) abandonul scolar dar va incuraja abandonul familial!