joi, 29 aprilie 2010

Combatem abandonul scolar, incurajam abandonul familial (partea II)

Ce este scoala in contextul social actual?

Parinti ocupati si obositi. Copii nervosi si dificil de educat. Profesori frustrati si dezinteresati. Scoli cu dotari necorespunzatoare.
Par sa fie problemele omniprezente cu care se confrunta educatia in prezent. Ne plangem mereu ca "nivelul" invatamantului romanesc a scazut, ca nu mai exista performanta scolara, ca elevii sunt obraznici si agresivi cu profesorii, ca profesorii nu isi fac meseria cum trebuie... Aparent paradoxal, aceste probleme s-au agravat in anii care au urmat Revolutiei, desi ne-am fi asteptat ca o societate libera sa ofere o alternativa educationala decenta scolilor comuniste.
Oare parintii epocii de Aur, fortati sa-si lase copiii la cresa de la 3 luni daca nu aveau o bunica de rezerva, lucrand 6 zile pe saptamana, reuseau sa se descurce mai bine? Oare profesorii aveau salarii mai mari sau scolile erau mai bine intretinute? Oare copiii generatiei "cu cheia de gat" erau mai cuminti/destepti/performanti decat copiii din prezent?
Nu, cel mai probabil. Si totusi scoala pare sa se descurce mai prost acum decat in trecut. De ce?

Raspunsul la intrebare e complex si nu o sa incerc sa ating aici decat ideile esentiale.
1. Parintii aveau mult mai putin timp liber. Dar si mult mai putine oportunitati de a isi neglija copiii. Programul TV era de doar 2 ore/zi, nu exista internet sau ziarul "Can-can"... Parintii erau mai responsabilizati si mai implicati in ceea ce priveste viata si activitatile progeniturilor (desi nu neaparat in sensul bun al cuvantului).  
2. Scoala, invatatura, reprezentau principala cale de a trai o viata decenta. Intelectualii erau o clasa sociala in sine, de aici o presiune sociala imensa asupra copiilor - care invatau de mici ca nu au decat doua alternative: la carte sau la coada vacii!
3. Copiii nu aveau un termen de comparatie pozitiv. Activitatile de la scoala erau mai mult decat ce puteau spera, totusi, acasa. Nu aveau camere intregi pline cu jucarii, nu aveau acces la tot felul de surse de informare si educatie. Scoala, buna - rea, era mai buna decat nimic.
4. Profesorii erau tot prost platiti si tratati. Dar pentru ca nu sperau la ceva mai bun isi faceau meseria cat puteau de bine si incercau sa aiba macar satisfactia profesionala.
5.Cuvintele cheie, totusi, raman "societate libera". Societatea romaneasca prezenta e departe de a fi libera. E o societate de consum, cu o dinamica dictata de reguli economice. Rostul ei e sa aiba producatori eficienti care sa petreaca mai multe ore la locul de munca pentru a castiga mai multi bani... Acei bani sunt apoi cheltuiti in ipostaza de consumatori de obiecte, de programe TV, de idei primite de-a gata...


Societate si familie - nimic nu se pierde, nimic nu se castiga: totul se consuma!

Nu trebuie sa ne amagim. Transformarea individului in consumator nu e decat una dintre numeroasele variante de a conduce o societate. O varianta "soft", ai zice, daca o compari cu nazismul, comunismul sau chiar cu  feudalismul.
Avem privilegiul de a ne pierde noaptea in fata calculatorului, scriind intr-un blog obscur niste idei care poate nu intereseaza pe nimeni. Nu facem inchisoare pentru acele idei (cel putin nu atata vreme cat ele nu devin cu adevarat interesante pentru un numar mare de oameni). Putem sa comunicam cu persoane din celalalt capat al planetei. Si totusi... Ceva nu suna bine.
Stam prea multe ore la serviciu, nu castigam - ni se pare noua - pe masura activitatii prestate (desi, la drept vorbind, banii ne ajung sa traim decent si sa cumparam un maldar de mici gadgeturi utile dar nu neaparat necesare). Petrecem prea putin timp cu copiii nostri si de multe ori suntem prea obositi ca sa fim in stare sa ne jucam cu ei. Ne place munca noastra (eventual), dar daca am face acelasi lucru mult mai putine ore pe saptamana ne-ar placea si mai tare. Avem  in casa prea multe jucarii nefolosite, prea multe haine pe care le purtam rar sau deloc, prea multe lucruri inutile. Si cumparam in continuare.
In dorinta de a le oferi copiilor "tot ce e mai bun" plecam sa lucram in straintatate, privand acei copii de singurul lucru cu adevarat important pentru dezvoltarea lor: prezenta - fizica si afectiva - a unor parinti iubitori.

Unde intra scoala in ecuatie?


Scoala e colacul de salvare, e veriga lipsa intre copilarie si viata adulta. Il blamam vehement pe tatal care-si ia fiul cu el la camp privandu-l de beneficiile educatiei scolare. E un abuz sa educi un copil care nu are nici o treaba cu scoala si caruia nu-i place invatatura si sa-l pregatesti pentru ceea ce va face efectiv in viata adulta. Daca acelasi tata ar pleca la munca in Spania si copilul ar merge la scoala am rasufla cu totii usurati: inca un suflet salvat pe altarul gramaticii!

Evident, exagerez. Sunt multi parinti abuzivi care ne le permit copiilor lor sa invete. Sunt insa si multi parinti abuzivi care isi obliga (cu inima impacata) copiii sa mearga la scoala desi e clar ca acei copii nu au ce cauta acolo.

Scoala pregateste elevii pentru viata adulta, ni se spune. In acest caz, scoala romaneasca nu e nu esec ci e un mare succes: reuseste sa livreze genii pentru export si minti obediente pentru uz intern. Ce ne putem dori mai mult?

5 comentarii:

  1. Buna, Ananda!

    Ti-am citit articolele pe nerasuflate. Imi place mult ce si cum scrii. Sper sa continui si sa ajungi si la homeschooling, pentru ca e nevoie de cat mai multi oameni care sa vorbeasca despre alternative.

    In legatura cu articolul de mai sus: da, se simte frustrarea in tonul tau, insa pe mine nu m-a deranjat. Ce scrii tu e adevarat si scandalos, asa ca de ce sa ne ascundem dupa cuvinte indulcite? Macar din cand in cand ar trebui sa spunem lucrurilor pe nume. Poate asa ne trezim de letargie si facem ceva.
    Copiii sunt neglijati, dati pe mana statului de timpuriu, fara vreo mustrare de constiinta,ci dimpotriva, asa cum scrii. Scoala e o inchisoare mai putin dura (din punct de vedere fizic, emotional cred ca e cel putin la fel) in care copiii sunt izolati de societate, de trecut si de viitor.
    Eram si eu intr-o vreme convinsa de necesitatea reformei in sistemul educational, dar acum sunt cumva indiferenta. Sigur, n-ar strica sa facem scoala mai umana si mai interesanta pentru cei 99.9% dintre copii care ajung elevi. Dar chiar si asa, raman destule probleme: obligativitatea scoalrizarii, curriculumul comun si standard, evaluarea, ierarhizarea, segregarea pe varste. Or in educatie nu prea e loc de jumatati de masura. Un alt lucru care ma descurajeaza este tocmai ce ai zis tu: scoala e facuta sa scoata pe banda rulanta "genii pentru export si minti obediente pentru uz intern", asa ca nu prea cred ca exista un interes real pentru reforma. Sigur, se discuta pe tema asta, ca doar nu iei de ici de colo asa capital de imagine.
    Tot pe noi ramane (asa cum ar trebui) greul: e timpul sa ne mobilizam si sa schimbam ceva.
    Prin urmare, mult succes si la cat mai multi cititori!

    RăspundețiȘtergere
  2. Andreea, faptul ca cineva ca tine, care a lucrat in interiorul sistemului, a ajuns la aceste concluzii e pentru mine o confirmare importanta.

    Stateam zilele trecute de vorba cu o invatatoare aflata in prag de pensionare. Desi doamna respectiva nu era impotriva scolii (cred ca nici nu se gandise vreodata la o asemenea perspectiva) imi spunea plina de mahnire cat de anormal e pentru copii mediul scolar si modul in care se desfasoara lectiile ...

    Daca nu am scris inca despre homeschooling e pentru ca nu cred ca in Romania HS e o alternativa realista. O sa discut despre asta detaliat intr-o postare de blog, dar nu vad prea multi oameni in jur care ar putea - chiar daca ar vrea foarte tare - sa faca HS.

    Mi se pare ca prioritar e ca parintii sa inteleaga cat de nociv este mediul scolar dar si cat de distructive pentru copii sunt unele metode de educatie "rupte din rai". Ideea de HS exclusiv mi se pare greu de realizat, dar daca parintii si-ar asuma responsabilitatea pentru educatia copiilor lor si nu ar mai considera ca educatie = scoala poate ca s-ar schimba ceva...

    RăspundețiȘtergere
  3. Ma intristeaza ca spui despre homeschooling ca nu e posibil in Romania. Stiu ca sunt numai cateva familii care fac asta la noi, dar tot ar trebui sa insemne ceva experienta lor. Imi pare rau ca nu sunt genul de oameni care-si impartasesc experientele.
    Eu sunt hotarata sa fac nu homeschooling, ci de-a dreptul radical unschooling si sunt sigura ca va fi minunat. Nu sunt chiar 100% idealista, stiu ca vor fi unele dificultati (ma astept la ele din partea autoritatilor), dar sunt minuscule in comparatie cu ce-am vazut ca face scoala cu viata de familie si cu copiii.
    Astept cu nerabdare articolul tau ca sa aflu exact care ti se par a fi dificultatile si discutam atunci. :)
    Probabil se vede din ce scriu, dar o spun din nou: eu am o problema cu compromisul si jumatatile de masura in educatie. Stiu ca 99.9% dintre copii vor ajunge la scoala si incerc sa-i ajut cum pot, scriind pentru parintii lor. Dar nu ma pot abtine de la a promova alternativele in care am incredere ca sunt calea cea mai buna. Daca macar un parinte alege HS (si sunt cativa cu care corespondez acum) eu ma declar multumita. Sunt sigura ca sunt suficiente cateva familii care sa-si impartaseasca experientele pentru a se ajunge la adevarate retele si comunitati de homeschooleri. Cunosc destui parinti tineri preocupati cu adevarat de binele copiilor si deschisi la abordari alternative (nu numai in educatie, ci si in legatura cu nasterea si cu ingrijirea copilului) incat pot sa fiu sigura ca schimbarea a inceput deja.

    RăspundețiȘtergere
  4. Andreea, HS e o alternativa reala pentru un numar foarte mic de oameni. Dar nu asta e problema principala. Ceea ce mi se pare mai important e ca majoritatea covarsitoare a parintilor inca nu percep efectele nocive ale scolii. Ca sa fii motivat sa alegi alternativele e necesar sa le percepi ca fiind necesare. Asa vad eu lucrurile, de aceea inca nu ma simt pregatita sa scriu despre HS, desi zilele trecute sotul m-a anuntat ca nu mai ducem copilul la gradinita :D. Noi facem - in masura posibilitatilor - HS. Dar nu suntem o familie tipica si sunt constienta de asta. Si ne-a luat multa vreme sa intelegem ce anume nu e ok la scoala/gradinita. Practic ceea ce ne-a convins a fost reactia copilului... dar sunt putini parintii care isi asculta copiii... cred ca aici ar fi multe de discutat si de schimbat!

    RăspundețiȘtergere
  5. Intr-adevar, HS nu este pentru toata lumea si intr-un fel e bine ca e asa. Ar trebui sa existe mai multe optiuni, care sa indeplineasca nevoile diferite ale familiilor.
    Eu insist atat in legatura cu HS si unschooling in parte pentru ca mi se par a fi solutia potrivita pentru mine, deci si pentru altii care gandesc similar, si, in parte, pentru ca prea putini oameni au auzit de aceasta abordare a educatiei. Sunt constienta ca putini o vor urma daca ne raportam la intreaga populatie, dar asta nu ma descurajeaza.
    Ai dreptate cand spui ca primul pas este constientizarea problemelor din sistemul de invatatamant obligatoriu. De la asta am pornit si eu. Nu voi inceta sa arat de ce e scoala nociva pentru copii.
    Dar multi ma intreaba de alternative, zicand ca vor si solutii, nu numai expunere de probleme. Si ii inteleg, au acum nevoie de o solutie, pentru copilul lor. Asa ca scriu despre HS, in lipsa de altceva, din moment ce scoli alternative sunt doar din gama Montessori si Waldorf, putine si cu problemele lor deloc neglijabile, iar scoli democratice nu poti fonda pe plaiul nostru.
    Oricum, eu ma abtin de la a generaliza asa cum fac multi, zicand ca HS nu se poate face la noi. Cred ca depinde de situatie, la fel ca-n toate tarile in care se practica, in care procentul de homeschooleri si unschooleri nu prea trece de 2%.
    Singurele deosebiri pe care le vad intre Romania si acele tari sunt: la noi nu este stipulat in lege dreptul de face HS si nu exista (inca) retele sau comunitati de homeschooleri.

    RăspundețiȘtergere